logo_cc

Consiliul Concurenței

Rețeaua Națională de Ajutor de Stat

logo_renasc


 

Metodologia de evaluare a ajutoarelor de stat

 

 

Bazându-se pe experienţa şi expertiza acumulate de-a lungul timpului, programul de reformă a ajutoarelor de stat a introdus o abordare economică mai precisă în ceea ce priveşte evaluarea cazurilor de ajutor de stat. Definirea unei metodologii şi a unor criterii economice mai precise de evaluare a elementelor pozitive şi negative a unei măsuri de ajutor de stat a avut drept obiectiv „acordarea unui volum mai mic de ajutoare de stat, dar mai bine direcţionate”.

 

Evaluarea compatibilităţii unui ajutor reprezintă, în principal, analiza efectelor pozitive ale ajutorului (în termeni de contribuţie la realizarea unui obiectiv de interes comun bine definit) comparativ cu efectele negative ale acestuia (în principal denaturarea concurenţei şi a comerţului), ceea ce constituie „testul comparativ”. Pentru ca ajutorul să fie declarat compatibil, acesta trebuie să fie necesar şi proporţional pentru realizarea unui obiectiv specific de interes comun.

 

Cu toate acestea, abordarea economică mai precisă nu înseamnă că fiecare caz de ajutor de stat face obiectul unei evaluări aprofundate specifice. Utilizând raţionamentul economic al testului comparativ, Comisia Europeană a ţinut seama de cerinţele economice atunci când a stabilit normele generale privind ajutoarele de stat, oferind, în acelaşi timp, posibilitatea folosirii sistemului de control cel mai adecvat. In consecinţă, cazurile cu cele mai mici efecte de denaturare nu sunt considerate ajutor de stat (ajutorul de minimis).

 

In al doilea rând, cazurile pentru care se poate elabora ex ante un set de criterii de compatibilitate  uşor de aplicat sunt scutite de obligaţia de notificare (ajutoarele de stat incluse în Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare).

 

Următorul nivel, evaluarea standard, permite Comisiei să analizeze majoritatea cazurilor de ajutor în raport cu condiţiile predefinite (inclusiv intensităţile ajutorului predefinite) în scopul asigurării proporţionalităţii şi necesităţii ajutorului, precum şi a efectelor limitate de denaturare ale acestuia, şi anume pentru care evaluarea economică precisă este efectuată în bloc în prealabil şi, este reflectată în prezumţiile legale ale normelor.

 

Ultimul nivel de control – evaluarea detaliată – se aplică acelor cazuri care pot determina efectele de denaturare cele mai grave, în cazul cărora Comisia verifică fundamentarea economică a ajutorului de la caz la caz.

 

Elementul de bază al abordării economice mai precise îl constituie testul comparativ.

 

Acesta reprezintă, în principal, o analiză costuri - beneficii a măsurii propuse.

 

Testul comparativ conţine următoarele elemente de analiză:

 

1. Obiectiv de interes comun bine definit

 

Ajutorul ar trebui să aibă un obiectiv de interes comun bine definit (precum creşterea economică, ocuparea forţei de muncă, coeziunea, protecţia mediului înconjurător etc.).

 

Acesta poate atât include obiective de eficienţă, cât şi de echitate. Obiectivul de eficienţă vizează corectarea unei disfuncţionalităţi a pieţei (de exemplu efecte externe, informaţii imprecise şi probleme de coordonare). Obiectivele de echitate pot include, de exemplu, încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap sau încurajarea întreprinderilor să creeze uzine în regiuni defavorizate. In anumite cazuri, ajutorul poate fi autorizat, de asemenea, pentru promovarea tranziţiei către pieţe mai eficiente.

 

2. Instrument bine conceput

 

Ideea fundamentală este de a stabili dacă ajutorul este adecvat pentru realizarea obiectivului de interes comun identificat mai sus. In acest scop, răspunsurile la următoarele trei întrebări vor fi cruciale:

 

• Ajutorul de stat este un instrument de politică adecvat? Fără a influenţa alegerea Statelor Membre în materie de instrumente de politică, ajutoarele de stat ar trebui utilizate în cazurile în care avantajele utilizării unui instrument selectiv (precum ajutorul de stat) sunt stabilite şi demonstrate.

• Măsura are efect stimulativ? Ajutorul schimbă comportamentul beneficiarului? Ca urmare a primirii ajutorului, beneficiarul ar trebui să desfăşoare activităţi (i) pe care nu le-ar desfăşura deloc în absenţa ajutorului sau (ii) pe care le-ar desfăşura numai parţial sau în mod diferit. Obiectivul este de a se evita acordarea de ajutor de stat pentru o activitate pe care întreprinderea în cauză ar desfăşura-o oricum, chiar şi în absenţa ajutorului, în aceeaşi măsură (de exemplu, o formare pe care o întreprindere ar trebui oricum să o asigure angajaţilor săi pentru a putea funcţiona).

• Măsura de ajutor este proporţională cu problema abordată? Această întrebare este menită să stabilească dacă aceeaşi modificare de comportament ar fi putut fi obţinută cu un ajutor mai mic. Suma şi intensitatea ajutorului trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru ca activitatea să aibă loc. In mod normal, ajutorul este considerat proporţional dacă sunt respectate intensităţile maxime de ajutor stabilite de legislaţie.

 

In scopul realizării analizei, Comisia trebuie să identifice un scenariu contrafactual. Acesta constă în compararea proiectului care beneficiază de ajutor cu situaţia ipotetică în care nu s-ar acorda ajutor. Numai în acest mod pot fi analizate anumite obiective de interes comun (de exemplu o disfuncţionalitate a pieţei) şi efectul stimulativ (s-a înregistrat o schimbare în comportamentul beneficiarului?).

 

3. Analiza efectelor pozitive şi negative/bilanţ global pozitiv

 

Acest punct vizează efectele negative posibile ale ajutorului şi măsura în care acestea sunt compensate de efectele pozitive.

 

Efectele negative sunt, în principal, efecte de denaturare a concurenţei şi comerţului. Efectele negative pot cuprinde prevenirea ieşirii şi menţinerea acestora pe linia de plutire, excluderea investiţiilor private, afectarea stimulentelor dinamice, costurile cu ajutoarele de stat legate de cheltuielile fiscale etc.

 

Pentru ca ajutorul să fie considerat compatibil, un volum mare de efecte negative trebuie compensate într-o măsură suficientă printr-un nivel ridicat corespunzător al efectelor pozitive ale ajutorului. In scopul realizării acestei analize, cele două tipuri de efecte ar trebui exprimate atât în termeni calitativi, cât şi, în măsura posibilităţilor, cantitativi. Comisia va efectua o evaluare globală a impactului acestora asupra producătorilor şi consumatorilor de pe pieţele vizate de măsura de ajutor. Rezultatul global va depinde de o serie de caracteristici ale măsurii de ajutor propuse şi va fi evaluat de la caz la caz pentru măsurile care fac obiectul evaluării detaliate.