logo_cc

Consiliul Concurenței

Rețeaua Națională de Ajutor de Stat

logo_renasc


 

Ajutorul de stat – definire

 

 

Reglementările privind ajutoarele de stat se aplică doar măsurilor care îndeplinesc toate criteriile enumerate la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), respectiv:

 

(a) Transfer de resurse de stat

 

Normele privind ajutorul de stat cuprind exclusiv măsuri care implică transferul de resurse de stat (inclusiv de la autorităţi naţionale, regionale şi locale, bănci şi fundaţii publice etc.). Mai mult, nu este necesar ca ajutorul să fie acordat de stat ca atare. Ajutorul poate fi acordat de un organism intermediar public sau privat desemnat de către stat. Acest aspect priveşte, de exemplu, cazurile în care o bancă privată are responsabilitatea de a gestiona o schemă de ajutor pentru IMM-uri, finanţată de stat.

 

Transferurile financiare care constituie ajutor pot lua mai multe forme: subvenţii sau reducerea dobânzii, garanţii pentru împrumuturi, provizioane aferente metodei de amortizare accelerată, injecţii de capital, scutiri fiscale etc.

 

(b) Avantaj economic

 

Ajutorul trebuie să se materializeze într-un avantaj economic de care întreprinderea nu ar fi beneficiat în mod normal. Exemple mai puţin evidente de tranzacţii care îndeplinesc această condiţie sunt date mai jos:

 

• O firmă achiziţionează/închiriază teren aflat în proprietate publică, la un preţ mai mic decât nivelul pieţei;

• O societate comercială vinde statului un teren la un preţ mai mare decât nivelul pieţei;

• O societate comercială se bucură de acces privilegiat la infrastructură fără a plăti vreo taxă;

• O întreprindere obţine capital de risc de la stat în condiţii care sunt mai avantajoase decât cele pe care le-ar obţine de la un investitor privat.

 

(c) Selectivitate

 

Ajutorul de stat trebuie să fie selectiv, afectând astfel echilibrul între anumite firme şi competitorii acestora. „Selectivitatea” este ceea ce diferenţiază ajutorul de stat de aşa-numitele „măsuri generale”, respectiv măsurile care se aplică tuturor firmelor din toate sectoarele economice dintr-un Stat Membru (de exemplu, majoritatea măsurilor fiscale naţionale).

 

O schemă este considerată „selectivă” dacă autorităţile care o gestionează se bucură de o anumită putere discreţionară. Criteriul selectivităţii este de asemenea îndeplinit dacă schema se aplică doar unei porţiuni din teritoriul unui Stat Membru.

 

(d) Efectul asupra concurenţei şi al comerţului

 

Ajutorul trebuie să aibă un efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între Statele Membre. Este suficient dacă se poate arăta că beneficiarul este implicat într-o activitate economică şi că activează pe o piaţă în care există activităţi de comerţ între State Membre.

 

Natura beneficiarului nu este relevantă în acest context (chiar şi o organizaţie non-profit se poate angaja în activităţi economice).

 

Comisia este de părere că ajutorul constituit din sume mici (ajutor de minimis) nu are un efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între Statele Membre. Comisia consideră aşadar că un asemenea ajutor nu intră sub incidenţa articolului 107 alineatul (1) din TFUE.



NOU! Comunicarea Comisiei Europene privind noțiunea de ajutor de stat